Legenda spune

Istoria vitraliului nu poate incepe fara descoperirea sticlei.

       Legenda povestita de Pliniu cel Batran evoca un grup de negustori fenicieni, care, ancorand pe coasta Palestinei, si-au coborat pe tarm blocurile de salpetru (carbonat de sodiu) pe care le aveau incarcate pe vase, au aprins un foc sub ele si au asezat vasele de gatit. Dimineata, caldura focului topise amestecul de nisip si carbonat de sodiu, lasand in urma o masa intarita de sticla.Acestea se intamplau candva in 5000 I.C.

    De atunci si pana cand vitraliile sa apara, n-au mai trebuit decat cateva milenii. Vitraliile au inceput ca o forma de arta crestina. Desi este imposibil de determinat originile artei vitraliului, este evident ca in Evul Mediu European, primii artisti sticlari au fost inspirati de dezvoltarea auraritului si mozaicului. Dezvoltand abilitatea de a produce bucati relativ mari de sticla colorata, urmatorul pas a fost folosirea plumbului in locul aurului pentru ramele care tineau bucatile de sticla in ferestre. Bucati de sticla colorata prinse intr-o fereastra au fost descoperite in Manastirea Sf. Pavel din Jarrow, Anglia, ridicata in 686 AD.

    Mestesugul vitraliului a inflorit in Franta, in perioada Evului Mediu si Renasterii, decazand mai apoi vreme de cateva secole dar reinviind, cu si mai multa forta, in secolul al XIX-lea.Vitraliile au fost considerate multa vreme ca o forma mistica a artei vizuale, rezervata marilor edificii bisericesti. Curajul maestrilor vitralisti de a scoate sticla prinsa în plumb din zona exclusivista a bisericii, a reinviat vitraliul, iar formele de exprimare ale sticlei au spart tiparele.

    Astazi, de la resedinte la cladiri publice si biserici, vitraliile innobileaza si ofera solutii inedite spatiilor.